Statul eșuat chiar există. E doar o sumă de mari proiecte eșuate

Într-o dimineață de aprilie 2020, în plină isterie națională provocată de apariția pandemiei COVID-19, premierul de atunci, Ludovic Orban, însoțit de Nelu Tătaru (ministrul Sănătății) și de Nicolae Ciucă (ministrul Apărării), descindeau într-o vizită de lucru la Institutul Cantacuzino. Cu toată țara încuiată în case, privind telegenic către camerele TV, cei trei mușchetari ai regimului Iohannis ne promiteau marea cu sarea: vaccinuri antigripale, ”un imunomodulator, care reglează nivelul de anticorpi din organism”, plus fonduri europene de „150 milioane de euro, cu ajutorul cărora Institutul Cantacuzino va putea să-și extindă capacitatea de cercetare-dezvoltare la nivel de laborator cu două noi unități tehnologice complexe”.

Parcă și vedeam noile laboaratoare în formă de farfurii zburătoare, cu mii de cercetători bărboși și geniali, turnând diverse substanțe de Nobel prin paharele Berzelius. Oricum, promisiunea Guvernului Orban era generoasă cu românii terorizați atunci de coronavirus:

”Cercetătorii își vor desfășura activitatea într-un spațiu nou, modern, cu o suprafață de 7.000 mp. Activitatea dezvoltării vaccinurilor va fi corelată cu cea de cercetare și dezvoltare farmaceutică, la finalul proiectului, Institutul urmând să fie capabil să producă vaccin gripal tetravalent și să creeze oportunități de dezvoltare de noi produse farmaceutice”.

Poporul s-a ferecat liniștit în case, fericit că, în sfârșit, cineva lucra pentru apărarea sa. La propriu și la figurat. Căci Institutul Cantacuzino devenise deja, de doi ani, unitate militară. Cu alte cuvinte, se îmbina cercetarea științifică cu rigoarea militară. Ce garanție mai bună pentru români că sunt apărați de orice atac al virusurilor nemiloase care ne-ar fi putut pune sănătatea la încercare.

Dar, parcă, mai trăisem un episod similar și cu trei ani înainte, în 2017, atunci când Guvernul găsise soluția salvatoare pentru supraviețuirea Institutului Cantacuzino: trecerea de la Ministerul Sănătății la Ministerul Apărării. Căci, oameni buni, odată cu trecerea institutului în subordinea generalilor, Guvernul a promis și fonduri europene de peste 100 de milioane de euro:

“Doamna comisar Corina Creţu a început demersurile pentru absorbţia celor 100 de milioane de euro. Lucrurile se vor desfăşura mai repede decât ne aşteptam”, spunea, în septembrie 2017, ministrul Apărării.

Dar, prin 2018, începem să turnăm apă în vin: ministrul Apărării, Mihai Fifor, a anunțat că în 2019 va începe producția de vaccinuri antigripale. Iar în aprilie 2019, ministrul următor, Gabriel Leș, a mutat termenul pentru 2020. Se pare că nici această dată nu a fost respectată.

În schimb, în 2020, în loc de vaccin apare în scenă blonda supremă a regimului Iohannis, Raluca Turcan, vicepremierul țării pe atunci, care își rupe din timpul prețios petrecut pe Facebook pentru  o ”vizită de lucru făcută la Institut, alături de ministrul Fondurilor Europene, Marcel Boloş, şi de ministrul Apărării, Nicolae Ciucă”. În timpul vizitei, fosta adoratoare a Elenei Kill Bill Udrea ”a discutat cu specialiştii despre oportunităţile de dezvoltare a unor proiecte mari de cercetare din fonduri europene şi a identificat componenta inovatoare, strategică şi competitivă pe care o poate pune la dispoziţie Institutul Cantacuzino”. Înduioșător, nu? Și doamna cea nemiloasă cu bietele cuvinte ale limbii române n-a pierdut nici prilejul de a ne amenința cu cei 150 de milioane de euro pe care guvernul cel harnic îi va aduce pe altarul științei.

”150 de milioane de euro, bani europeni, pentru producerea vaccinului gripal tetravalent la Institutul Cantacuzino! Guvernul pregăteşte un proiect european din fonduri nerambursabile, pentru modernizarea Institutului, reluarea producţiei de vaccin şi dezvoltarea de noi produse farmaceutice”, anunţa, pe Facebook, Raluca Turcan.

Ceva-ceva tot progresasem: de la 100 de milioane pe care-i aducea Corina Crețu în 2017, ajunsesem la 150 de milioane în doar doi ani și jumătate. De euro. Fonduri europene. Din păcate, proiectul promis de Guvern era doar pe … Facebook.

Acum, să nu ziceți mai târziu că nu știați, atunci când vom produce vaccinuri la Cantacuzino, România va arăta ca navele spațiale din filmele Star Trek, căci Raluca Turcan, când se apucă de lucru, nu o face doar pentru niște fărâmituri de 150 de milioane de euro. Nu, nu, Raluca Turcan ”simte enorm și gândește monstruos”, ea ne va aduce încă trei institute pe tavă. Tot din fonduri europene, desigur: un institut de cercetare în domeniul medicinei genetice, un Institut de Inteligenţă Artificială pentru zona de robotică, automatizări industriale şi  un Institut pentru Tehnologiile Viitorului (nanotehnologii, microelectronică, fotonică, materiale şi tehnologii de fabricaţie avansate).

Mai are rost să vă trezesc din vis și să vă spun că, în perioada aceea de mari promisiuni electorale, câteva sute de mii de români bolnavi de hipotiroidie nu găseau în farmacii un medicament de 10 lei/cutia (Euthyrox), care să le permită o viață normală? Eu cred că dacă am fi respectat măcar principiile de bază ale inteligenței naturale, în așteptarea unui institut de Inteligență Artificială, am fi fost astăzi cu cinci ani mai departe decât unde suntem. Se pare, însă, că preferăm să fim mințiți frumos…

Ei și ce dacă n-a mai depus nimeni vreun proiect european? Noi tot vom găsi soluții, că doar suntem campioni mondiali la improvizații, mai ales când acestea sunt pentru țară. Numai proștii ăia de nemți se țin de un plan până îl îndeplinesc, noi nu putem să fim strânși în chingile meschine ale predictibilității. Motiv pentru care, chiar de 1 aprilie 2021, la niciun an de la vizita celor trei mușchetari Orban-Tătaru-Ciucă la Institut, ultimul supraviețuitor al trio-ului, ministrul Ciucă, declară nonșalant că ”activitatea Institutului «Cantacuzino» din Capitală va fi relansată cu bani din procentul anual de 2% de la Apărare”, la evenimentul de celebrare a 100 de ani de la înfiinţarea instituţiei medico-militare. Prilej pentru neobositul turist Klaus Iohannis să-și mai găsească ceva de făcut și să decoreze institutul în cauză, pentru performanța de a fi rezistat 100 de ani sub zeci de guvernări, care mai de care mai incompetente…

Deși ne lăudăm dimineața, la prânz și seara cu PNRR și cu fondurile europene, proiectul de refacere a Institutului Cantacuzino n-a mai avut loc în programul ăsta, destinat tocmai creșterii ”rezilienței” în fața unor pandemii. Bine că ne ajută pistele de biciclete și a mia reformă a pensiilor să rezistăm la pandemii, nu un institut de cercetare, care să poată produce vaccinuri.

Dacă vă întrebați cum de n-au avut loc cele 150 de milioane de euro pentru institut în cele 29 de miliarde de euro, aflați că motivul e cât se poate de banal: cică proiectul de refacere de la ”Cantacuzino” nu era ”matur”. Păi bine măi, guvernanților, voi sunteți sănătoși la cap? Vă lăudați din 2017 cu proiectul ăsta și când vi se oferă pe tavă 29 de miliarde de euro, nu aveți ”proiecte mature” să le introduceți în plan? Cât de caraghioși sunteți?

Așa că generalul a găsit și marea soluție: Ce să mai facem noi proiecte pe fonduri europene, nu mai bine punem la bătaie bani de la buget, pe care să-i cheltuim mai relaxat și să ne întindem, astfel, pe vreo 20 de ani cu proiectul ăsta? Și uite așa, timp de zeci de ani, se vor face vreo zece guverne că relansează Institutul Cantacuzino, așa cum au făcut cu autostrada Pitești-Sibiu…

Cât privește generosul buget național alocat  cu dărnicie către institut, generalul a prevăzut, pentru anul 2021, 28 de milioane de lei, plus credite de angajament de 47 milioane de lei (adică 15 milioane de euro în total). Numai că o mare parte din bani sunt pentru salarii și activitatea curentă (cei 28 de milioane de lei), iar din restul 3,5 milioane de lei sunt pentru combaterea COVID și 12,5 milioane de lei pentru reactivii necesari la testarea RT-PCR pentru același COVID. Pentru cercetarea de vaccinuri, avem sume modeste: 1,4 milioane de lei la proiectul ”Imuno 1- Orostim”, 1,6 milioane de lei la proiectul ”Imuno 2-Polidin”, 320.000 de lei la proiectul „Anatoxină tetanică” și 500.000 de lei la proiectul ”Good Laboratory Practice”. Niciun leu pentru începerea investiției în infrastructură.

Institutul Cantacuzino este doar un exemplu. Sertarele ministerelor sunt pline de astfel de proiecte, lansate, lăudate, relansate și apoi îngropate. Niciunul nu a fost dus până la capăt, niciunul nu a fost finanțat.

În vremea asta, noi aruncăm zeci de milioane de euro din fondurile europene pe tot felul de excentricități locale, care mai de care mai lipsite de impact la nivel național.  Între timp, vă las să contemplați câteva tabele care ne indică poziția noastră în industria farmaceutică europeană. Producem doar un sfert din cât produce Polonia și doar o cincime din cât produce Ungaria:

Ce producem nu acoperă nici măcar un sfert din piața internă:

Iar în cercetare-dezvoltare suntem cam la nivelul sumelor cheltuite de … Cipru, departe-departe de Ungaria sau Polonia:

Cam așa arată o țară în care generalii se laudă că vor face vaccinuri, chimia a dispărut aproape în totalitate, iar doctorii care nu lucrează pe la importatorii de medicamente pleacă din țară pe capete…